Predica la Sfintii Arhangheli Mihail si GavriilSoborul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil

Soborul Sfintilor ingeri se praznuieste de Biserica cu buna cinste dupa predaniile parintilor insuflati de Dumnezeu, care au lepadat de mult credinta cea rea a inchinarii de ingeri care era la eretici si la inchinatorii de idoli. Caci inca in Legea Veche, cand poporul ales s-a departat de la Dumnezeu, a inceput a se inchina idolilor facuti dupa asemanarea fapturilor vazute, cate sunt in cer, sus si pe pamant, jos. Atunci oamenii aduceau soarelui jertfa de inchinaciune ca lui Dumnezeu, precum si lunii si stelelor, pe care le socoteau ca au suflet viu.

Tot cu astfel de inchinaciune si cu jertfe se inchinau ei si ingerilor, despre care lucru se pomeneste in cartile imparatilor, unde zice: “Se cade a aduce tamaie lui Baal si soarelui, lunii, planetelor si la toata puterea cerului, adica ingerilor, caci acestia sunt ostasii ceresti”. Acea credinta ratacita a inchinarii de ingeri se inmultise si in zilele Sfintilor Apostoli, pe care dezradacinand-o Sfantul Apostol Pavel, graieste astfel in Epistola sa catre Coloseni: “Nimeni sa nu va amageasca pe voi, vrand aceasta in smerita cugetare si in slujba ingerilor, invatand cele ce nu stiu, in desert fiind ingimfat de gandirea trupului sau si netinand capul (adica pe Hristos)”.

Caci erau in acea vreme oarecare eretici care, aratandu-se smeriti si cu mandrie laudandu-se ca urmeaza ingerilor prin infranare si prin viata lor cea curata, invatau a da asemenea inchinaciune ingerilor ca si lui Dumnezeu. Dupa aceea s-au ivit altii, care ziceau ca ingerii sunt ziditori ai fapturii celei vazute mai presus si mai cinstiti decat Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ca niste fiinte fara de trupuri; iar despre Mihail ziceau ca este Dumnezeul evreilor. Apoi altii dandu-se vrajitoriilor, chemau pe diavoli si le slujeau lor, numindu-i pe ei ingeri.

Mai ales intre coloseni, care erau sub Mitropolia Laodiceei, se inmultise un asemenea eres; si de catre multi se savarsea in taina paganeasca inchinare de ingeri, asemenea cu inchinarea de idoli, pe care Soborul Sfintilor Parinti din Laodiceea a blestemat-o, dand-o anatemei. Deci, blestemata si lepadata fiind credinta ratacita a inchinarii la ingeri, s-a legiuit dreapta credinta si vrednica cinstire a praznuirii sfintilor ingeri, ca unor slujitori ai lui Dumnezeu si pazitori ai neamului omenesc.

Chiar si in Colose, unde la inceput se aducea inchinaciune ingerilor, a inceput a se savarsi cu dreapta marire praznuirea soborului ingeresc, zidindu-se biserici preafrumoase in numele Sfantului Arhanghel Mihail, capetenia ingerilor. Astfel s-a zidit si in Hone o marita si preafrumoasa biserica, in care insusi Sfantul Arhanghel Mihail s-a aratat Sfantului Arhip. Apoi s-a asezat a se praznui soborul Sfintilor ingeri in a opta zi a lunii noiembrie, care este a noua dupa luna martie – ce este intaia de la zidirea lumii -, spre inchipuirea numarului cetelor ingeresti, in numar de noua, pe care le-a numarat Sfantul Dionisie Areopagitul, ucenicul Sfantului Apostol Pavel. Caci, rapit fiind Sfantul Pavel pana la al treilea cer si vazand acolo deosebirile cetelor sfintilor ingeri, a spus aceasta si lui Dionisie, ca unui ucenic al sau. Iar acele noua cete sunt despartite in trei ierarhii, care cuprind cate trei cete, cea mai de sus, cea de mijloc si cea mai de jos.

In cea dintai ierarhie, mai sus si mai aproape de Preasfanta Treime, sunt Serafimii, Heruvimii si Scaunele. Cei care stau mai intai inaintea Facatorului si Ziditorului, sunt iubitorii de Dumnezeu Serafimi, cei cu cate sase aripi, precum a vazut Isaia proorocul, care a zis: Serafimii stau imprejurul Lui, avand cate sase aripi. Ei sunt in chipul focului, precum scrie: Dumnezeul nostru este foc mistuitor. Scaunul Lui para de foc, iar imbracamintea slavei Domnului este ca focul. Si in alt loc zice: Cel ce faci pe ingerii tai duhuri si pe slugile tale para de foc. Ei aprind pe oameni cu focul dumnezeiestii iubiri, precum si numele lor ii arata, caci in limba evreiasca serafim se talcuieste cel ce aprinde sau incalzeste.

Dupa Serafimi, stau inaintea lui Dumnezeu Celui Atoatevazator, Care vietuieste in lumina cea neapropiata, inteleptii Heruvimi cei cu ochi multi, care mai mult decat alte cete mai de jos, stralucesc totdeauna cu lumina intelegerii si a cunostintei lui Dumnezeu. Caci, fiind luminati in tainele lui Dumnezeu si ale stiintei adancului intelepciunii, lumineaza si pe altii, pentru care numele heruvim, in aceeasi limba evreiasca, se talcuieste multa intelegere sau revarsare de intelepciune. Caci prin Heruvimi se revarsa intelepciunea si se da ochilor sufletesti luminare pentru vederea si cunostinta lui Dumnezeu.

Apoi, inaintea Celui ce sade pe scaun inalt, stau purtatorii de Dumnezeu – precum ii numeste Sfantul Dionisie -, adica Scaunele; caci pe dansii, ca pe niste scaune intelegatoare, se odihneste Dumnezeu ganditor – precum scrie Sfantul Maxim Marturisitorul. Iar purtatori de Dumnezeu se inteleg nu cu fiinta, ci cu darul si cu slujirea; caci scrie Sfantul Vasile cel Mare ca si trupul lui Hristos a fost purtator de Dumnezeu. Dar trupul Domnului era unit dupa fiinta si dupa ipostas cu Insusi Dumnezeu Cuvantul, ca Cel ce purta pe Dumnezeu, dupa unire nedespartita. Iar Scaunele se socotesc asa, nu dupa fiinta, ci dupa darul cel dat pentru o slujire ca aceasta, odihnindu-se Dumnezeu pe ele; de aceea se zic purtatoare de Dumnezeu.

Deci, cu negrait chip odihnindu-Se Dumnezeu pe dansele, randuieste judecatile Sale cele drepte, dupa cuvintele lui David: Sezut-ai pe scaun, Cel ce faci dreptatea. Pentru aceasta, straluceste in ele mai ales dreptatea judecatilor lui Dumnezeu. Ei slujesc judecatii lui Dumnezeu celei drepte si o preamaresc pe dansa, revarsand puterea dreptei Sale judecati peste scaunele judecatorilor acestora de jos, dand imparatilor si stapanitorilor, duhul dreptei judecati.

In ierarhia cea de mijloc, la fel, sunt tot trei cete ale sfintilor ingeri, Domniile, Puterile si Stapaniile. Se numesc Domnii pentru ca domnesc peste ceilalti ingeri care sunt sub dansii si care, fiind slobozi si lepadand – dupa Dionisie – toata temerea de rob, de bunavoie si cu bucurie slujesc neincetat Domnului. Ei revarsa acestora de jos, adica oamenilor care sunt pusi de Dumnezeu ca stapanitori, puterea stapanirii cu buna intelegere si a iconomiei celei intelepte, pentru ca sa domneasca bine si cu dreptate peste tarile ce le sunt incredintate. Apoi invata a stapani simtirile, a smeri poftele, cele fara de randuiala si patimile; iar pe trup il face rob duhului, adica a domni peste voia sa si a fi mai presus de orice ispita.

Iar Puterile, umplandu-se de dumnezeiasca putere, slujesc voii celei tari si puternice a Domnului Celui Preatare si Atotputernic, fara zabava si fara osteneala savarsind slujba. Apoi fac minuni mari si acelasi dar al facerii de minuni il revarsa peste placutii lui Dumnezeu care sunt vrednici de acest dar, ca sa tamaduiasca toata durerea si sa spuna mai inainte cele viitoare. Dupa aceea, sfintele Puteri ajuta oamenilor ce se ostenesc si sunt insarcinati cu purtarea jugului cel pus asupra lor, in orice fel de ascultare, ca sa fie puternici a implini chemarea si a purta sarcina celor neputinciosi. Ele intaresc pe tot omul cu rabdare, ca sa nu deznadajduiasca in necazuri, ci sa rabde cu tarie, cu marime de suflet si cu barbatie puternica, toate cele ce vin asupra-i si sa multumeasca lui Dumnezeu cu smerenie, caci El toate le randuieste spre folosul nostru.

Stapaniile se numesc asa, pentru ca au stapanire peste diavoli, ca sa potoleasca stapanirea cea draceasca si sa ne fereasca de ispitele aduse de ei asupra oamenilor si a nu-i lasa sa vatame pe cineva atat cat ar voi ei. Apoi intaresc pe nevoitorii cei buni in nevointele si ostenelile lor cele duhovnicesti, pazindu-i ca sa nu piarda imparatia cereasca. Iar celor ce se lupta cu patimile si cu poftele, le ajuta in ceasul ispitei pentru a izgoni gandurile cele rele si asupririle vrajmasului si a birui pe diavolul. Insa toate acestea le savarsesc ei prin sfintele Incepatorii, Arhangheli si Ingeri, dupa cum spune marele Dionisie Areopagitul, in capitolul 50, despre ierarhia cea din mijloc si dupa cum zice si Sfantul Maxim Marturisitorul la talcuirea dumnezeiestilor nume: “Ca aceasta este ierarhia cea mai de jos si mai aproape de noi”.

Asemenea si in ierarhia cea mai de jos, dupa cum s-a spus, sunt trei cete: Incepatoriile, Arhanghelii si Ingerii.

Incepatorii se numesc pentru ca sunt mai mari peste ingerii cei mai de jos, randuindu-i pe dansii spre implinirea dumnezeiestilor porunci. Lor le este incredintata indreptarea a toata lumea si pazirea imparatiilor si a domniilor, a tinuturilor, a popoarelor, a neamurilor si a limbilor. Caci fiecare imparatie, neam si limba are deosebit pazitor si indreptator al intregii sale laturi pe un inger dintr-aceasta ceata cereasca ce se zice Incepatorie. Slujba acestei cete, dupa intelegerea lui Grigorie, este a invata pe oameni ca sa dea cuviincioasa cinste la tot dregatorul, dupa vrednicia slujirii lui. Acesti ingeri inalta pe cei vrednici la treptele ierarhiilor celor mai cinstite si-i povatuiesc pe dansii ca sa nu caute dregatoria pentru cistigul si chiverniseala lor, pentru iubirea de cinste si marirea cea desarta, ci pentru cinstea lui Dumnezeu si pentru cresterea si inmultirea laudei Lui si pentru folosul celor de aproape, slujind de obste tuturor treburilor celor ce sunt sub stapanirea lor.

Arhangheli se numesc cei mari si vestitori de bine, adica cei care vestesc tainele cele mari si preamarite si acestia au slujbe, precum zice marele Dionisie, a descoperi proorociile, cunostinta voii lui Dumnezeu si intelegerile pe care le primesc ei de la cetele cele mai de sus, pentru ca sa vesteasca ingerilor celor mai de jos si printr-insii oamenilor. Iar Sfantul Grigorie Dialogul zice: “Acestia inmultesc sfanta credinta intre oameni, luminand mintea lor cu lumina intelegerii Sfintei Evanghelii, descoperindu-le tainele credintei celei drepte”.

Ingerii, in oranduielile cele ceresti, sunt mai jos decat toate randuielile si mai aproape de oameni. Acestia vestesc oamenilor tainele lui Dumnezeu si voile Lui cele mai mici, povatuindu-i sa vietuiasca cu fapte bune si cu dreptate dupa Dumnezeu. Apoi sunt pusi sa ne pazeasca pe noi, pe fiecare credincios. Deci, pe cei ce suntem buni, ne tin ca sa nu cadem, iar pe cei care cadem, ne ridica. Ei niciodata nu ne lasa, desi uneori gresim si sunt totdeauna gata a ne ajuta, numai sa voim si noi.

Cu acelasi nume se numesc toate cetele cele mai presus de cer, adica ingeri, cu toate ca au si alte nume, dupa randuiala si iconomia lui Dumnezeu si dupa numirile darului de la Dansul, precum: Serafimi, Heruvimi, Scaune, si celelalte cete. Insa toti de obste se numesc ingeri, caci numele inger nu arata insasi natura lor, ci numai slujba. Deci, toti sunt ingeri pentru ca toti slujesc lui Dumnezeu, dupa cele scrise: Au nu sunt toti duhuri slujitoare, ce se trimit spre slujire?

Numai slujbele lor sunt despartite si nu-s la fel; ci fiecare ceata are slujba randuielii sale ce i se cuvine. Pentru ca Preainteleptul Ziditor nu descopera deopotriva tuturor tainele dumnezeiestii Sale vointe, ci prin mijlocitori, adica prin cetele cele mai de sus, luminand pe cele mai de jos; aratandu-le astfel voia Sa cea sfanta, le poruncesc sa o indeplineasca, precum se vede aratat in cartea Proorocului Zaharia. Cand ingerul vorbea cu proorocul, alt inger iesea in intampinarea ingerului aceluia, poruncindu-i sa mearga la prooroc si sa-i vesteasca cele ce aveau sa fie pentru Ierusalim. Astfel, se scrie: “Iar ingerul statea graind catre mine si un alt inger iesea in intampinarea sa si a zis catre dansul, graind: Alearga si spune tanarului aceluia – adica catre proorocul Zaharia: Fara zid vor locui in Ierusalim, pentru multimea oamenilor si Eu voi fi lui, zice Domnul, zid de foc imprejur”.

La aceste cuvinte, Sfantul Grigorie zice: “Cand inger catre inger graieste: “alearga si spune catre tanarul acela”, nu este indoiala ca ingerii unul pe altul se trimit, adica cei mai de sus trimit pe cei mai de jos. Deci sunt mai mici cei trimisi si mai mari cei ce trimit”. La fel si in proorocia lui Daniil, se spune ca un inger porunceste ingerului sa-i spuna proorocului vedenia. Deci, de aici este aratat ca ingerii cetelor celor mai de jos se vestesc si se lumineaza de ingerii cetelor celor mai de sus despre dumnezeiasca vointa a Facatorului lor.

De aceea, in a opta zi a lunii noiembrie, care este a noua dupa luna martie, cand a fost creata lumea, Sfanta noastra Biserica luptatoare, careia ii trebuie ajutor, praznuieste cu cantari minunate soborul celor noua cete ale sfintilor ingeri. Toate aceste cete ingeresti se vor aduna in ziua cea infricosata a judecatii Domnului, care se socoteste de dumnezeiestii invatatori ai Bisericii, ziua a opta: dupa veacul acesta, va veni Fiul Omului, Judecatorul cel drept, intru slava Sa si toti sfintii Ingeri cu Dansul, precum Domnul singur a zis in Evanghelia Sa: Si va trimite pe ingerii Sai cu glas de trambita si vor aduna pe alesii Lui din cele patru vanturi, adica de la rasarit, de la apus, de la miazazi si de la miazanoapte.

Deci atunci si pe noi, cei ce praznuim soborul lor cu cinste, o! de ne-ar aduna in ceata alesilor Domnului. Iar incepatorii si voievozii tuturor acestor trei cete mai de jos, dupa Sfantul Maxim Marturisitorul, sunt randuiti de Dumnezeu Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, ca niste credinciosi slujitori ai lui Dumnezeu, care in vremea caderii satanei, din pricina mandriei si a departarii lui de la Dumnezeu, au adunat aceste trei cete si osti ingeresti si arhanghelul Mihail a strigat cu mare glas: “Sa luam aminte! Sa stam bine, sa stam cu frica inaintea Celui ce ne-a facut pe noi si sa nu cugetam cele potrivnice lui Dumnezeu. (Fiindca dintre acestia au fost si cei ce au cazut, si din ingeri luminati, s-au facut diavoli intunecati, pentru mandria lor). Sa luam aminte ce au patimit cei ce erau impreuna cu noi ziditi si cum se impartaseau cu noi din dumnezeiasca lumina. Sa luam aminte cum, indata, din lumina s-au prefacut in intuneric pentru mandria lor si din inaltime au fost aruncati jos in adanc. Sa luam aminte, cum a cazut din cer luceafarul cel ce rasarea dimineata si s-a sfaramat pe pamant”.

Astfel graind Arhanghelul Mihail catre tot soborul ingeresc, a inceput cel ce statea la locul cel dintai cu Serafimii, cu Heruvimii si cu toate cetele ceresti, a slavi pe Sfanta cea de o fiinta si nedespartita Treime, pe Unul Dumnezeu, cantand cu glas de praznuire: Sfant, sfant, sfant, Domnul Savaot, plin este cerul si pamantul de marirea Ta!

Deci aceasta conglasuire a sfintilor ingeri s-a numit sobor ingeresc, adica luare aminte, o cugetare, o glasuire, o unire; caci impreuna si cu un glas slavesc pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, pe Sfanta Treime, Careia si noi cei de tarana sa-I aducem marire in veci. Amin.

Nota. Biserica, dupa credinta noastra, se imparte in doua: Biserica luptatoare, adica aceea care cuprinde pe credinciosii care sunt inca in viata si lupta impotriva tuturor relelor; si Biserica biruitoare sau triumfatoare, care cuprinde pe credinciosii care au trecut din viata si au biruit toate uneltirile cele rele, si imparatesc cu Domnul in cer.